După luni de zile de la instalarea recipientului pentru probe în Izbucul Tăuz, pe 8 iunie, am reușit în sfârșit sa mergem să-l recuperăm. Împreună cu Rajka Géza am urcat plini de elan la izbuc, pregătiți pentru o scufundare complexă, inclusiv pentru o sesiune de fotografiere subacvatică.
Pe malul lacului, decepție totală: apa era destul de tulbure, vizibilitatea nedepășind jumătate de metru. Nu se mai punea problema fotografierii….. Ei, asta e, altă apă nu aveam la dispoziție, așa ca ne-am continuat pregătirile pentru scufundare. Măcar recipientul să-l recuperăm, dacă îl găsim…
Am intrat primul, urmat îndeaproape de Géza, care mai aranja din loc în loc firul în urma mea. După intrarea pe galeria scufundată, apa a părut să devina mai clară, vedeam deja la circa un metru. Încet, încet coborâm în sifon. La un moment dat văd o pată portocalie: am găsit “obiectul” căutat, la adancimea la care l-am și lăsat: 14 metri. Prin tulbureala de acolo nu reușesc să-l văd pe Géza, și nici lumina lanternelor nu penetrează norii ce mă înconjoară. Potrivesc pe bajbâite capacul recipientului, ținând cu o mână și mosorul cu firul ghid. Reușesc să tulbur destul de tare apa (da, s-a putut și mai rău). Atunci apar și luminile lui Géza. Îi “pasez” recipientul, de care atârnă 8 kg de plumb, și ramân singur cu firul, Géza ieșind înainte. Eu mă concentrez pe bobinatul firului ghid și înaintez aproape imperceptibil pe el în sus. Deodată orizontul se luminează, sunt afară.
Recipientul de probe nu mai are capacul, semn că mai am puțin de lucru la proiectul acesta.
După ce a trecut ploaia torențială, izbucnită la puțin timp după ieșirea noastra din peșteră, am adunat rapid echipamentul. Acompaniați de tunete și fulgere am pus punct și noi acțiunii noastre “fulger”.
Călin Drăgan
