Apele de suprafaţă care întalnesc în parcursul lor zone carstice, mai devreme sau mai târziu, se infiltrează în subteran creând galerii de peşteră aerate sau inundate. Însă pe tot parcursul lor tainic prin masivul calcaros tendinţa permanenta a acestor ape (carstice) este de a razbate din nou la suprafaţă, de a ieşi iar la lumină dând astfel naştere izbucurilor (carstice).
Un izbuc celebru din M-ţii Pădurea Craiului, care are parca şi un nume predestinat de biruinţă a apei asupra rocii calcaroase care l-a obligat la un parcurs subteran, este resurgenţa de la Izbândiş, situat pe versantul drept al Văii Măguran.
Prima consemnare a parcurgerii de catre om a galeriilor peşterii uscate situate deasupra izbucului Izbândiş dateaza de la sfârşitul sec. XIX, iar în anul 1973, la invitaţia Institutului de Speologie „E. Racovita” din Cluj, sunt efectuate primele scufundări în apele izbucului Izbândiş de catre Horváth Győző de la Clubul de scafandri „Nautilus” din Budapesta.
De-a lungul vremii, speologii de la Clubul Speologilor Amatori din Cluj efectuează numeroase acţiuni de decolmatare, explorare şi cartare în galeriile aerate de deasupra izbucului, dezvoltarea sectorului uscat ajungând astfel la aproape 1700 de metri. În paralel, scafandrii aceluiaşi club efectuează scufundări de explorare-cartare în galeriile inundate ale izbucului atingând in anul 2011 adancimea de -91 de metri şi circa 450 de metri cartaţi (trimix, aparate cu circuit deschis).
Din păcate în anul 1984 întreaga activitate de scufundare speologică din Romania a fost marcată de accidentul soldat cu decesul în timpul scufundării în izbucul Izbândiş a speologului-scafandru Halasi Gábor din Oradea.
Limitele aparatelor de respirat cu circuit deschis fiind atinse, continuarea explorărilor din acest izbuc este este consecinţa răspândirii în rândul amatorilor a aparatelor de respirat sub apă cu circuit închis (rebreather). Astfel, în anul 2017, Liviu Retegan atinge adâncimea de -108 metri, iar cu un an mai tarziu acelaşi scafandru ajunge la adâncimea de -115 metri.
În anul 2022, de această data cu un aparat de respirat cu circuit închis de tip sidemount, Dragoş Pătrăncă reuşeşte să atingă cota de -121 metril, iar în anul 2024 Ciristian Irimieş, depăşind restricţia de la adâncimea de -121 metri, continuă explorarea până la cota de -129 de metri. La ora actuală acesta este cel mai adânc izbuc din România.
Chiar şi cu tehnologiile avansate de scufundare folosite în prezent, explorarea în continuare a galeriilor inundate ale resurgenţei de la Izbândiş sunt din ce în ce mai dificile. Spaţiile închise, adâncimea şi timpii de scufundare restricţionează drastic ridicarea la suprafaţă a scafandrului în situaţii de urgenţă. Dar curiozitatea omului a împins întodeauna ştacheta cunoaşterii mai încolo, tot mai încolo. Ceea ce în urmă cu 40 de ani era doar un vis, astazi se petrece sub ochii noştri. Nu putem sa le dorim decât mult succes „cutezatorilor” zilelor noastre.
Rajka Géza
