Victimă
Numele şi prenumele: Rafael Stanislaw Garski
Vârsta: 30
Organizaţia din care face parte: Club de Scufundare din Gdansk – Polonia
Brevet de scafandru: —
Calificativ de scafandru pentru peşteră: Scafandru-speolog cu experienţă
Număr de scufundări în peşteră: —
Scopul acţiunii
Egalarea recordului personal de scufundare de adâncime în galerii de peşteră inundată; eventual stabilirea unui nou record.
Descrierea accidentului
În data de 4 octombrie 2002, la ora 2:45 p.m., Rafael Stanislaw Garski începe o scufundare de explorare în cea de a doua galerie inundată a Izbucului Tăuz. Conform planificării, această scufundare trebuia să dureze 2 ore, şi era ultima din cadrul expediţiei poloneze în românia. Coechipierul care-l aştepta la suprafaţă, văzând că acesta nu revine nici după 3 ore, a alertat pe ceilalţi membri ai expediţiei. După o primă recunoaştere la intrarea în cea de a doua galerie inundată, scafandri au găsit butelia cu oxigen pentru decompresie, fixată la adâncimea de 6 metri, neutilizată, ceea ce a dus la concluzia că Rafael Stanislaw Garski nu a trecut pe acolo, deci nu a ieşit din peştera inundată.
În aceste condiţii s-a luat legătura cu speologi-scafandri salvatori din cadrul Asociaţiei Alpine Poloneze, care au confirmat venirea peste două zile.
În data de 5 octombrie 2002 un scafandru, Jaroslaw Niekludow a coborât până la adâncimea de 45 de metri a izbucului, unde nu a găsit cele două butelii cu aer comprimat pe care Rafael Stanislaw Garski trebuia să le lase .
În data de 6 octombrie 2002, un scafandru, Maciej Czykierda, a coborât cu amestec respirator (trimix) până la adâncimea de 71 de metri, fără a găsi ceva. La urmat un alt coechipier, Andrzej Szerszen, care a coborât până la adâncimea de 78 de metri unde a găsit corpul neînsufleţit al lui Rafael Stanislaw Garski. Încercând să-l mişte nu a reuşit, şi nici nu a putut umfla costumul etanş al acestuia. A detaşat de pe victimă mosorul cu fir ghid şi o butelie cu aer comprimat (130 bari) şi a revenit la suprafaţă.
În data de 7 octombrie 2002, a sosit echipa de salvare din Polonia şi s-a întocmit planul de acţiune în vederea recuperării victimei.
În data de 8 octombrie 2002, un scafandru, Maciej Czykerda, a coborât la victimă, a tăiat firul ghid şi l-a tras de sub acesta, observând că nu era legat de ea. Cu ajutorul firului ghid l-a legat pe Rafael Stanislaw Garski de un ţăruş, fixat în sediment (pentru a nu aluneca la adâncime mai mare, pe panta de cca. 45 de grade a planşeului galeriei), şi a încercat să umfle vesta compensatoare a victimei. Nu a reuşit astfel că a detaşat de pe corpul victimei cealalaltă butelie cu aer comprimat (100 bari) şi a ieşit cu ea la suprafaţă.
În data de 9 octombrie 2002, doi scufundători, Wiktor Bolek şi Andrzej Szerszen, au coborât din nou în izbuc, ducând cu ei o butelie cu aer comprimat pentru a umfla vesta compensatoare a victimei. Odată ajunşi lângă victimă, unul din ei a fixat capătul firului ghid(W.B.), iar celălalt (A.S.) a cuplat butelia cu aer comprimat la vesta compensatoare a victimei şi a umflat-o, astfel greutatea acesteia a devenit neutră. Unul trăgea victima spre ieşire (W.B.), iar celălalt o împingea reglând totodată flotabilitatea acesteia (A.S.). La adâncimea de 30 de metri au fixat victima şi au ieşit la palierele de decompresie, iar ulterior la suprafaţă. I-au urmat alţi doi scafandri, respectiv Rafal Gorecki şi Wladzimierz Szymanowski care au ridicat victima la suprafaţă de la adâncimea de 30 de metri.
Consecinţe
Decesul lui Rafael Stanislaw Garski.
Poziţia în care a fost găsită victima
Culcată pe abdomen, peste firul ghid, orientat cu capul spre ieşire din galeria inundată, cu mâinile întinse în faţă, îndoite spre interior; fără detentor în gură; nu se văd semne de agitaţie.
Locul în care a fost găsită victima
Pe cea de a doua galerie inundată a Izbucului Tăuz, la adâncimea de 78 de metri, pe planşeul sedimentat al galeriei, care în acel sector formează o pantă de cca. 45 de grade.
Situaţia echipamentului victimei în momentul găsirii
De victimă erau ataşate 5 butelii:
– 1 butelie cu argon, (dar din care nu a putut fi umflat costumul etans la care acesta era racordat; la exterior s-a constatat că era goală şi prezenta scăpări);
– 2 butelii cu aer, cu robineţii deschişi (la verificare exterioară s-a găsit presiunea de 100 şi respectiv 130 de bari în ele);
– 2 butelii cu trimix (la verificare exterioară s-a dovedit că sunt cvasi-goale).
Costumul etanş era intact, dar neumflat.
Sursele de iluminat funcţionau.
Treapta a doua a detentoarelor principale (trimix) erau scoase de pe inelul de cauciuc din jurul gâtului şi nu era nici unul în gura victimei.
Detentoarele funcţionau.
Vesta compensatoare, cuplată la buteliile cu amestec respirator, era goală şi nu putea fi umflată datorită faptului că aceaste butelii erau goale (constatat la exterior).
Conţinutul de oxigen din gazul respirator, măsurat la suprafaţă, indica o concentraţie de 11-12%, ceea ce corespundea utilizării la adâncimea abordată de victimă.
Adâncimea maximă atinsă de victimă a fost de 80,4 m (conform înregistratorului de scufundare, citit la exterior).
Cauze sigure ale accidentului
Tehnice
—
Fiziologice
—
Organizatorice
—
Altele
—
Cauze presupuse ale accidentului
Tehnice
Scufundătorul nu a mai avut argon ca să amorseze costumul etanş, respectiv să compenseze greutatea echipamentului utilizat şi a scăpărilor de la racorduri, scăpări constatate la suprafaţă cu ocazia recuperării victimei.
La nivelul costumului etanş existau scăpări de gaz; acesta era gol în momentul găsirii victimei cu toate că dacă ea nu are scăpări şi nu este golită voluntar, poate rămâne umflată un timp nedefinit.
Vesta compensatoare cuplată la buteliile cu amestec respirator, era goală, cu toate că dacă ea, similar costumului etanş, nu are scăpări şi nu este golită voluntar, poate rămâne umflată un timp nedefinit.
Deoarece atât costumul etanş cât şi vesta compensatoare erau goale, rezultă că la nivelul ambelor sisteme existau pierderi de gaz.
Echipament prea greu.
Terminarea rezervei de amestec respirator sub timpii planificaţi.
Fiziologice
Criză de angină pectorală de novo (Dr. Christian Ciubotărescu).
Diabet incipient (idem).
Terminând rezerva de amestec respirator, mai repede decât era planificat, victima a încercat să respire aer la presiune echivalentă adâncimii la care se afla, 78 metri, ceea ce, datorită efectului toxic al oxigenului, a determinat inconştienţa scufundătorului şi convulsii ale acestuia, iar ulterior decesul; ( cu toate că nu s-au găsit urme ale unei agitaţii specifice a victimei !?).
Efectul de “placaj“ al costumului etanş cu volum constant (terminarea rezervei de argon), consecinţă a presiunii foarte mari a apei direct asupra corpului scufundătorului, prin intermediul costumului etanş şi a subveşmântului, datorită lipsei gazului izolator termic şi compensator de presiune, dintre corpul scufundătorului şi costum; consecinţa acestui efect sunt apariţia unor dureri mari (probabil foarte mari la adâncimea de 78 de metri) la nivelul cutelor subveşmântului şi a costumului etanş, respectiv cvasi-imposibilitatea mişcării membrelor scufundătorului.
Lipsa argonului din costumul etanş, utilizat şi pentru compensarea pierderilor de căldură ale organismului, nu a asigurat protecţia termică necesară acestuia, faţă de temperatura apei de 4 grade, iar datorită condiţiilor specifice adâncimii abordate, nu se poate exclude nici o stare de hipotermie accentuată, care a determinat o stare de semi-inconştienţă (somnolenţă, disfuncţionalităţi ale inimii, etc.), iar ulterior a dus la decesul victimei prin terminarea rezervei de amestec respirator.
Hidrocuţie, datorită apei reci şi lipsei de protecţie termică.
Organizatorice
A utilizat peste adâncimea prestabilită de 45 de metri, aer pentru respirat, trecând astfel pe amestec respirator (trimix) la o adâncime mai mare (presiunea aerului din buteliile cu aer era de 100 bari (jumătate din presiunea de incărcare?!) şi 130 bari (cca. 2/3 din presiunea de încărcare); din presiunea aflată în butelii, acestea par utilizate până la limita de o treime şi este puţin probabil că până la palierul de la adâncimea de 45 de metri să fi fost nevoie exact de o treime şi respectiv jumătate din cantitatea de aer din cele două butelii.
Altele
Pentru a simplifica şi a mări eficienţa coborârii spre adâncimea preconizată a fi atinsă, victima nu a lăsat, la adâncimea de 45 de metri, conform planului de scufundare, buteliile cu aer comprimat utilizate până atunci, mărind astfel şi greutatea echipamentului, ceea ce a creat dificultăţi în procesul de revenirea la suprafaţă, mai ales în condiţiile funcţionării defectuoase a echipamentului de compensare a greutăţii scufundătorului.
Scufundarea lui Rafael Stanislaw Garski, a fost ultima planificată în cadrul acestei expediţii, iar din derularea scufundărilor de recuperare, până la sosirea echipei din Polonia, ne fac să presupunem o oarecare insuficienţă de oxigen pentru pregătirea amestecurilor pentru scufundare, ceea ce putea determina unele acţiuni “neconvenţionale“.
Cauze sigure ale decesului
—
Cauze probabile ale decesului
Criză de angină pectorală de novo (Dr. Christian Ciubotărescu).
Leşin, urmat de deces, datorită efectelor nocive la nivelul organismului, a unor gaze ce au intrat în componenţa amestecurilor respiratorii utilizate, posibilă consecinţă:
– a depunerii unui efort susţinut pentru revenirea la suprafaţă (butelia cu argon goală, imposibilitatea compensării greutăţii echipamentului, efectul de “placaj“);
– a utilizării aerului la o adâncime mai mare decât cea prevăzută (buteliile cu aer, conform planificării scufundării, trebuiau să rămână la adâncimea de 45 m !!);
– a proporţiei de gaze componente ale amestecului respirator, greşit dozate ,cu toate că analiza gazului din buteliile cu amestec, arăta o proporţie acceptabilă a oxigenului (11-12%, corespunzător pentru adâncimea de 80 metri; victima a fost la 80,4 metri), dar nu s-a stabilit proporţia tuturor gazelor componente.
Datorită imposibilitatea echilibrării hidrostatice în vederea ridicării la suprafaţă, victima stând pe loc mai mullt timp, a respirat un amestec de gaz (trimix) din ce în ce mai rarefiat, ceea ce la un moment dat putea declanşa o stare de inconştienţă, urmată de deces.
Hipotermie accentuată.
Hidrocuţie.
Concluzii
Decesul lui Rafael Stanislaw Garski s-a datorat unui cumul de disfuncţionalităţi ale organismului, pe fondul utilizării unui echipament de scufundare cu defecţiuni, aparent minore, într-o galerie inundată de peşteră, coroborat cu nerespectarea planului de scufundare.
Întocmit
Rajka Géza László
Bibliografie
1. Dr. Christian Ciubotărescu: “Rapoarte despre accidentul de la Izbucul Tăuz “(I,II şi III) – Asociaţia Speologică “Sfinx“ Gârda – 2002
2. Wiktor Bolek: “Descrierea acţiunii de salvare de la Izbucul Tăuz,Octombrie 2002“ – Podkomisja Nurkowania Jaskiniowego KTJ PZA, Polonia – 2002
3. Básta Rezső, Chambre Attila, Miller Tibor: “Békaemberek“ – Editura Sport – 1962, Budapest
4. Mihai Lefterescu: “Sportul Subacvatic“ – Editura U.C.F.S. – 1964, Bucureşti
5. ——–: “Tauchen“ – Deutscher Militarverlag – 1968
6. Cristian Lascu, Şerban Sârbu: “Peşteri scufundate“ – Editura Academiei – 1987
7. Articole de ziar, corespondenţă internă şi internaţională, arhiva personală.
