Peştera de la Izbucul Topliţa de Roşia este situată la sud-est de localitatea Ţarina, la obârşia Văii Roşia.
Sistemul hidrocarstic este alimentat de pierderile din Groapa Ciurului, pierderile din Valea Cutilor, Ponorul Albioarei şi Ponorul din Groapa lui Doboş şi se descarcă prin Izbucul Topliţei de Roşia.
Primele scufundări în Peştera de la Izbucul Topliţei de Roşia au fost efectuate de G. Rajka (CSA Cluj-Napoca) în anul 1980, când se reuşeşte traversarea primelor trei sifoane. Trei ani mai tărziu, G. Halasi parcurge cele trei sifoane aval din Peştera Ciur-Ponor, iar G. Halasi şi Ş. Sârbu depăşesc succesiv seria de cinci sifoane amonte din Peştera de la Izbucul Topliţei de Roşia, reuşind astfel să facă joncţiunea dintre cele două cavităţi.
La capătul sălii impunătoare de la intrarea în Peştera de la Izbucul Topliţei de Roşia, la baza unei mici scurgeri parietale, se găseste lacul primului sifon. Galeria sifonului are o lungime de 2 m şi o adâncime tot de 2 m. Secţiunea ei este semicirculară, cu lăţimea de 1,5 m, planşeul fiind acoperit cu sedimente detritice grosiere.
La cca. 30 m de primul sifon se ajunge la sifonu1 2. Acesta are o secţiune eliptică, cu lăţimea de 4 m, coboară până la adâncimea de 3 m iar după 5 m iese într-un clopot de aer. Planşeul este acoperit cu sedimente detritice grosiere.
După clopotul de aer, galeria continuă prin sifonul 3, lung de 3 m şi adânc de 4 m. Secţiunea galeriei inundate este eliptică, lăţimea ei fiind de 3 m. Sedimentele acumulate în acest sifon fac parte din categoria psamitelor.
Sifonul 4 este scurt, de doar 2 m, profunzimea maximă fiind de 3 m. Galeria are aceeaşi secţiune ca cea a sifonului 3, iar planşeul este accperit tot cu sedimentele detritice grosiere. Din lacul situat în aval de sifonul 5, galeria inundată, lungă de 12 m, coboară cu o pantă de cca. 30° până la adâncimea de 4,5 m, după care urcă sub acelaşi unghi până la suprafaâţa apei, schimându-şi totodată direcţia spre sud-est cu mai mult de 90°. Secţiunea păstrează aceeaşi formă eliptică alungită pe orizontală, iar sedimentele sunt detritice grosiere. Odată depăşit sifonul 5, după parcurgerea unei galerii aerate pe odistantă de 1.600 m, se ajunge la sifonul 6. El este lung de 5 m, adânc de 3,5 m şi are o secţiune semicirculară. Sedimentele sunt reprezentate prin psefite şi psamite.
Din clopotul de aer, cu diametrul de 6 m, în care se iese din sifonul 6, galeria peşterii continuă prin sifonul 7, lung de 4 m şi adănc de 2,5 m. Atât secţiunea lui, cât şi sedimentele de pe planşeu sunt asemănătoare cu cele din sifonul 6. Totuşi, se remarcă faptul că în patul de sediment situat pe planşeul galeriei, apar sporadic fragmente rulate, de dimensiuni mari (6 – 16 cm diametru).
Situat la 10 m de precedentul, sifonul 8 are o lungime de 2 m şi o profunzime maximă de 1,5 m. Fiind dezvoltat pe o fisură, secţiunea lui este eliptică verticală. Planşeul este acoperit cu sedimente atât psefitice, căt şi psamitice.
Practic, prin parcurgerea acestui ultim sifon se realizează joncţiunea dintre cele două peşteri, reţeaua Ciur-Ponor – Izbucul Topliţei de Roşia reprezentănd astfel, cu cei 4.600 m dintre ponor şi izbuc, cea mai lungă străpungere hidrologică din România.
Rajka Géza
Contact: Rajka Géza, speosub@yahoo.com
