Peştera cu Apă de la Bulz este situată în centrul comunei Bulz, în versantul stâng al Văii Iadului.
Sifonul 1 se afla la 450 de m faţă de intrare, dar nu a fost explorat deoarece viteza mare a apei prin acest sector de galerie nu permite utilizarea tehnicii de scufundare autonomă.
Traversarea sifonului 2 a fost realizată pentru prima dată în anul 1973, de catre S. Irsai (Clubul Amphora, Budapesta) iar sifonul 3 a fost trecut un an mai târziu de catre P. Mozsari, de la acelaşi club (Kessler şi Mozsari, 1985). Ultima traversare a fost efectuată de echipa G. Rajka (ISER Cluj-Napoca) şi Z. Gyurka (Cercul Scafandrilor Atlantisz, Budapesta), ocazie cu care a fost începută cartarea galeriilor post-sifon.
Galeria sifonului 2 începe din partea stângă a unui lac de sifon amonte şi coboară aproape vertical până la adancimea de 11 m. De aici, printr-o diaclază ascendentă, se poate ieşi într-un clopot de aer de 20 m lungime şi 3 m lăţime. Pe tavanul acestuia se găsesc câteva stalactite de 15-20 cm. Galeria continuă să coboare în lungul unei pante de cca. 12°. La 70 m de la intrarea în sifon şi la adâncimea de 24 m, ea se îngustează brusc, până la 0,8 m lăţime şi 0,6 m înălţime. Imediat după acest punct se urcă de-a lungul unei diaclaze verticale până la suprafaţa apei, într-o sală alungită cu înalţimea de cca. 3 m şi care nu prezintă continuari în nici o direcţie. De la adâncimea de 24 m, planşeul galeriei inundate urcă sub un unghi de 45° pană la suprafaţa apei, unde este interceptată o sală de mari dimensiuni (25-30 m înalţime), ocupată de un lac cu lungimea de 30 m şi lăţimea de 10 m.
Pe primul tronson al sifonului, până la adancimea de 23 m, planşeul este acoperit de sedimente detritice grosiere, pe alocuri tasate. Cu 6 m înainte de strâmtoarea de la -24 m, pe un sector de cca. 5 m, dimensiunea sedimentelor se schimbă progresiv, ajungând sa predomine psefitele. În imediata vecinatate a strâmtorii, planşeul este constituit din calcar lipsit de sedimente. Amonte de strâmtoare, sedimentele sunt fine (0,5-2 mm diametru), alternând pe alocuri cu depuneri de argilă care tulbură apa. Odată cu scăderea adâncimii, sedimentele detritice grosiere devin asemanatoare cu cele de la intrarea în sifon. În sectorul amonte al lacului, adâncimea apei scade, astfel că, înainte cu 6 m de sifonul 3, ea este de doar 0,5 m, iar planşeul galeriei este accperit cu un strat de sedimente detritice grosiere.
Sifonul 3 se află la capătul din amonte al lacului. Galeria prin care se plonjează coboară pe primii 5 m până la adâncimea de 3 m, după care, pe următorii 15 m, urcă într-o pantă lină până la suprafaţa unui mic lac de sifon, situat într-o galerie spaţioasă.
Sedimentele sunt identice cu cele care predomină în sifonul 2, respectiv psefite şi psamite, fiind localizate cu precădere la intrarea şi la ieşirea din sifon.
Transparenţa apei este în permanenţă scazută (maximum 3-4 m), din cauza apelor poluate care sunt deversate în perimetrul satului Ponoare.
Rajka Géza
Contact: Rajka Géza, speosub@yahoo.com
